Pentru început, faceți cunoștință cu nepoții mei, Tudor și Antonia. Până se învrednicesc fiul și nora mea să mă facă bunică și până va mai crește Irinuca să poată citi și înțelege ce spun, îi am doar pe ei să le povestesc diverse. De ce... Continue Reading →
“Mă doresc înapoi mie?” este continuarea mult așteptată a romanului “Mărturisesc că sunt femeie” de Alexandra Huidu.
MĂ DORESC ÎNAPOI MIE?
CAPITOLUL I
Îl întâlnise în cel mai neașteptat moment al vieții ei, în cel mai neașteptat loc posibil. Abia ce își revenise după o relație care o lăsase amorțită pe dinăuntru, dezamăgită și cu senzația că nu avea să mai poată iubi vreodată. Fusese logodită și părăsită în timp record, fără explicații, fără încheierea aceea care i-ar fi adus concluziile, deci pacea interioară. Iar asta o lăsase cu sentimentul că toți bărbații sunt la fel, că nu trebuie să îl crezi pe niciunul, indiferent cât de frumos ți-ar vorbi, cât de original te-ar complimenta sau cât de asiduu te-ar curta.
Se cunoscuseră la interviul pentru job, unde ea luase contact direct pentru prima oară cu un bărbat pe care renumele îl preceda și care de atunci înainte avea să îi devină șef direct, pe cel de care se îndrăgostise ireversibil…
View original post 6,265 more words
“I stand in the sacred human presence. As I do now, so should you stand some day. I pray to your presence that this be so. Let the future remain uncertain for that is the canvas to receive our desires. Thus the human condition faces its perpetual tabula rasa. We possess no more than this... Continue Reading →
Cu ceva ani în urmă am instituit un ritual, acela de a-i lăsa pe Antonia și pe Tudor în diverse excursii/mici expediții cu soțul meu, mai aproape sau mai departe de casă, mai lungi sau mai scurte, după buget. Condiția de bază fiind fără polițai, adică fără mine. Așa a... Continue Reading →
Sunt convinsă că toți știți faimoasa zicere care am folosit-o ca titlu și sunt la fel de convinsă că mulți ați și utilizat-o în diverse contexte sau măcar ați gândit-o. Apăsat! Ca și mine, de altfel, cu diferența că eu am folosit-o în ce mă privește. ... Continue Reading →
Toți facem curățenie generală în casele noastre măcar o dată-n viață, implicit dăm cu var, reparăm pereți și diverse instalații, schimbăm parchete, punem gresie, faianță, etc. Prin urmare, n-am scăpat nici noi. Undeva prin toamna lui 2009 ne hotărâm și noi să facem ceva modernizări... Continue Reading →
Undeva pe la sfârșitul anilor ‘90 îmi câștigam existența lucrând “la stăpân” pe un taxi. Nu era o meserie din care să-ți faci casă și mașină, mai ales lucrând pentru alții și trebuind să te descurci singură cu un copil, dar banii veneau zilnic, cât de puțini, aveam libertate de... Continue Reading →
În 2009, prin preajma Crăciunului, mă duc și eu să cumpăr un cadou unui prieten. Drept pentru care urmează să ne distrăm împreună: Mă duc, azi, ca tot omul, să cumpăr un cadou. Găsesc ce vreau, iau obiectul și încep să caut ceva să-l ambalez... Continue Reading →
Pe baza faptului că toți avem în familie cel puțin un personaj memorabil, astăzi vă servesc una proaspătă care îl are ca protagonist pe unchiul bu-hu-hu sau Mad Max. Zilele trecute vine un unchi de-al meu în oraș cu diverse treburi. Din vorbă în vorbă,... Continue Reading →
Așteptarea din ultimele luni se apropie de final: “Mărturisesc că sunt femeie”, de Alexandra Huidu se lansează oficial în noiembrie. Nu cred că am fi putut avea un final de an mai frumos, mai…
Zdrang! M-am blocat! În tot timpul cât așteptam anunțul de lansare am rotit în minte cel putin un dicționar de vorbe, care mai de care mai meșteșugite și am avut o singură grijă: să încerc, totuși, să nu folosesc tot dicționarul. Am ajuns la concluzia că a scris atât de bine încât mă aflu în situația ciudată de a fi rămas fără replică.
M-am îmbărbătat singură și mi-am spus mie să stau fără grijă că voi reuși să-i scriu Alexandrei cuvintele de felicitare binemeritate și să-i ofer, atât cât pot, o reflexie a ceea ce condeiul ei a stârnit în sufletul meu.
Ce aș putea să-i mai spun, fără să mă repet deranjant? Că m-a făcut să fiu și mai mândrî că sunt ieșeancă, moldoveancă, femeie și toată familia lor de cuvinte? 😀 Că abia aștept să simt în mâini atingerea hârtiei și în nări mirosul cernelii tipografice? Redundant… 😦
Zdrang! S-a făcut lumină! Expresia cheie este exact aceasta: AM RĂMAS FĂRĂ REPLICĂ!
Ei, hai, tot mai am ceva să-ți transmit, Alexandra: Multumesc, fată frumoasă!
https://www.youtube.com/watch?v=OqjVrSLXF-c
Lansare de carte „Mărturisesc că sunt femeie”
Gândurile i se învălmăşeau în cap şi, oricât încerca să pună puţină ordine, dădeau buzna din toate părţile în mintea lui obosită, luându-l cu asalt, pe nepregătite. Abia reuşea să rumege o idee, că alta îi lua locul. Dacă ar fi fost să pună în cuvinte ceea ce simţea, probabil că ar fi ieşit doar nişte fraze disparate, incoerente.
Ce simţea, până la urmă?
Frustrare. Mama lui avusese dreptate. Bărbaţii tineri, burlaci, de familie bună şi bogaţi trebuiau să aibă grijă! Numai că dinspre ea chiar nu păruse a exista vreun pericol!! La rândul ei tânără, frumoasă, de o sexualitate debordantă, provenind dintr-o familie veche şi renumită prin cercurile de afaceri, obsedată de independenţă… ar fi trebuit să fie reţeta succesului pentru orice relaţie fără constrângeri sau obligaţii… Când devenise…
View original post 42,071 more words
Pe 3 octombrie 2014 publicam pe Facebook povestea de mai jos: Într-un moment în viața noastră toți "ne lovim" de o cutie. Mai mare, mai mică, o cutie în care transportăm ceva, o cutie în care păstrăm amintiri, în care ne păcălim singuri că secretele... Continue Reading →
Să avem ce povesti nepoților! 